- făină
- FĂÍNĂ, (2) făinuri, s.f. 1. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Pulbere obţinută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor seminţe de plante şi folosită în alimentaţie. ♢ expr. Altă făină se macină acum la moară = s-a schimbat situaţia, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obţinută prin măcinarea anumitor materiale. ♢ Făină animală = produs obţinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a păsărilor ouătoare şi a porcilor. Făină de peşte = produs sub formă de pulbere obţinut din peşti inferiori şi necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peşte, folosit pentru hrana porcilor, a păsărilor etc. Făină de oase = pulbere fină obţinută prin măcinarea oaselor şi folosită ca supliment valoros în hrana animalelor şi ca îngrăşământ în agricultură. – lat. farina.Trimis de LauraGellner, 07.05.2004. Sursa: DEX '98FĂINĂ DE PĂPUŞÓI s. v. făină de porumb, mălai.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimefăínă s. f., g.-d. art. făínii; (sorturi) pl. făínuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFĂÍNĂ f. 1) Pulbere obţinută din grâu sau din alte boabe de cereale măcinate, folosită în alimentaţie. făină de grâu. făină de porumb. 2) Substanţă sau material transformat prin măcinare în pulbere. făină de peşte. [G.-D. făinii; Sil. fă-i-] /<lat. farinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfăínă (făínuri), s.f. – Pulbere obţinută prin măcinarea boabelor de cereale. – var. (înv.) fărină, (Banat) fănină. Mr., megl. fărină, istr. farirę. lat. farῑna (Puşcariu 572; REW 3197; Candrea, Éléments, 48; Rosetti, Rhotacisme, 20; DAR), prin intermediul fazelor atestate de var., rezultat al asimilării r-n › n-n şi al disimilării corespunzătoare; cf. vegl. faraina, it. farina, prov. farina, fr. farine, sp. harina, port. farinha. Der. faina, vb. (a acoperi cu făină); făinar, s.m. (fabricant sau vînzător de făină), care, după Puşcariu 573 ar fi reprezentant direct al lat. farῑnarius, ipoteză abandonată în DAR; făinar, s.n. (ladă sau depozit de făină); făinăreasă, s.f. (făinar); făinărie, s.f. (magazin de făină); făineală, s.f. (dare prin făină; sulemenire; bătaie); făinos, adj. (ca făina), care, după Puşcariu 574 şi DAR provine direct din lat. farinosus; făinoşa, vb. refl. (a deveni făinos; a se pudra, a se sulemeni); înfăina (var. înfăinoşa), vb. (a da prin făină; a pudra; a bate).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
