fă

FĂ interj. (pop.) Termen cu care cineva se adresează la ţară unei persoane de sex feminin. [var.: fa interj.] – Scurtat din fa[tă] şi influenţat de mă.

Trimis de ana_zecheru, 10.01.2008. Sursa: DEX '98



fă v. fa

Trimis de siveco, 08.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



fă interj. – Formulă generică de adresare pentru femei; fato, femeie. – var. fa, făi. Origine incertă. După Puşcariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR şi Scriban, ar fi abreviere de la fată, prin analogie cu mă. Pare mai probabilă der. de la fie, dialectal fiiă, cf. forma înv. fă-sa "fie-sa" citată de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai puţin probabilă. Cuvînt cunoscut în Munt., Mold. şi Bucov. (ALR, I, 199); în Mold. mai ales fa. Curent la ţară, se consideră vulgarism în limba literară.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER