- fustă
- FÚSTĂ, fuste, s.f. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos; jupă. ♦ fig. (depr.) Femeie. – Din ngr. fústa.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FÚSTĂ s. foi (pl.), (livr.) jupă, (pop.) poale (pl.), (înv. şi reg.) rochie, (reg.) spinţă. (Poartă fustă şi bluză.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeFÚSTĂ s. v. femeie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefústă s. f., g.-d. art. fústei; pl. fústeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFÚST//Ă fustăe f. 1) Piesă vestimentară femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos; foaie. fustă plisată. 2) fig. depr. Persoană matură de sex feminin; femeie; muiere. [G.-D. fuştei] /< ngr. fústaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfústă (fúste), s.f. – Obiect de îmbrăcăminte femeiască, jupă. – Mr. fustă, fustană, megl. fuscă. ngr. φοῦστα, de la φουστάνι ‹ it. fustana, şi acesta din lat. med. fustaneum "bumbac". Forma *fusta nu apare în it., dar cf. calabr. fustu "parte de jos la bluze". Din ngr. provin şi alb. fustë şi fustan, bg. fusta şi fustan, tc. fistan; iar din ngr. φουστανέλλας, rom. fustanelă "îmbrăcăminte tipică a grecilor", mr. fustanelă (Gáldi 193). Fustan, s.n. (înv., barhet), s-a folosit în sec. XVIII, din tc. (Şeineanu, III, 54).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.