- frustrator
- FRUSTRATÓR, -OÁRE, frustratori, -oare, s.m. şi f., adj. (Persoană) care frustrează; păgubitor; p. ext. înşelător. – Frustra + suf. -ator.Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98frustratór adj. m., pl. frustratóri; f. sg. şi pl. frustratoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFRUSTRAT//ÓR frustratoroáre (frustratoróri, frustratoroáre) şi substantival (despre persoane) Care frustrează; care aduce pagube. /a frustra + suf. frustratorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFRUSTRATÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care pricinuieşte o pagubă, care împiedică exercitarea unui drept; păgubitor. [cf. fr. frustrateur].Trimis de LauraGellner, 27.06.2006. Sursa: DNFRUSTRATÓR, -OÁRE adj. care pricinuieşte o pagubă, împiedică exercitarea unui drept; care este cauza unei frustraţii; frustrant. (< fr. frustrateur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.