- frunzărel
- frunzărél s.m. (înv.) vârf de creangă frunzoasă.Trimis de blaurb, 11.05.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
frunzărel
Look at other dictionaries:
frunză — FRÚNZĂ, frunze, s.f. 1. Organ principal al plantei, care îi serveşte la respiraţie, la transpiraţie şi la asimilaţie, format, de obicei, dintr o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr o codiţă (peţiol). ♢ loc. adv. Ca frunza şi ca iarba =… … Dicționar Român
