fruct

FRUCT, fructe, s.n. 1. Produs care apare şi se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate şi care conţine seminţele. ♢ Fructe zaharate (sau zaharisite) = fructe întregi sau părţi de fructe sau de plante îmbibate cu sirop de zahăr şi cu glucoză şi acoperite, de obicei, cu o crustă de zahăr. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană. 3. fig. Produs, profit, rezultat material sau moral al unei acţiuni, al unei activităţi sau al unei situaţii; rod. [var.: frúctă s.f.] – Din lat. fructus.

Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



FRUCT s. (bot.) poamă, rod, (Mold.) poricale (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe fruct.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



fruct s. n., pl. frúcte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FRUCT fructe n. 1) Organ care se dezvoltă din ovarul unei flori fecundate şi care conţine seminţele plantei. 2) mai ales la pl. Rod comestibil al pomilor fructiferi. 3) fig. Rezultat al unei acţiuni; rod; consecinţă. /<lat. fructus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FRUCTE DE MARE s.n. pl. În gastronomie, ansamblu de animale marine mici – scoici, stridii, crevete, langustine, crabi – servite pe gheaţă, sub formă de cocteil sau folosite ca ingrediente în preparate specifice.

Trimis de gal, 04.05.2005. Sursa: DGE



FRUCT DE CACTUS s.n. Fructul unei specii de cactus, originar din America (Opuntia ficus-indica), numit şi smochină indiană (engl. Indian fig), de culoare verzuie, galbenă sau roşie-oranj, acoperit de ţepi (îndepărtate înainte de comercializare), având miezul roşcat, dulce, cu aromă de pere şi pepene; înainte de consum se curăţă de coajă cu mare atenţie pentru a evita înţepăturile (pericol de infecţie), iar miezul se consumă natur, în salate de fructe şi sorbeturi, dar mai ales fiert în compoturi, marmelade şi sosuri.

Trimis de gal, 04.05.2005. Sursa: DGE



FRUCT s.n. 1. Ansamblul organelor vegetale care se dezvoltă după fecundaţia unei flori şi care conţin seminţele plantei respective; poamă, rod. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană; rod. 3. Produs, profit, rezultatul material sau moral al unei acţiuni etc.; beneficiu. ♦ (fig.) Operă, rezultat al unor străduinţe, al muncii etc. 4. (constr.) Înclinare a zidului exterior, datorită diferenţei de grosime dintre partea inferioară şi cea superioară a acestuia. [< lat. fructus].

Trimis de LauraGellner, 26.06.2006. Sursa: DN



FRUCT s. n. 1. organ vegetal care se dezvoltă din ovarul fecundat, conţinând seminţele plantei respective; poamă, rod. 2. produs, profit, rezultatul unei acţiuni etc.; beneficiu. ♢ (fig.) rezultat al unor străduinţe, al muncii etc. 3. înclinare faţă de verticală a feţei văzute a unui element de construcţie. (< lat. fructus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



fruct (frúcte), s.f. – Produs care apare din floare, rod. lat. fructus (sec. XIX). Este dublet al lui frupt. – Der. fructar, s.m. (persoană care vinde fructe); fructărie, s.f. (prăvălie unde se vînd fructe); fructifer, adj., din fr.; fructuos, adj., din fr.; fructifica, vb. (a folosi), din lat. fructificare (sec. XIX); infructuos, adj., din fr.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER