- francatură
- FRANCATÚRĂ, francaturi, s.f. Ansamblul mărcilor poştale şi al ştampilelor aplicate pe o corespondenţă. – Franca + suf. -tură.Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98francatúră s. f., pl. francatúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFRANCATÚR//Ă francaturăi f. Ansamblu de mărci poştale şi ştampile aplicate pe o corespondenţă. /a franca + suf. francaturăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFRANCATÚRĂ s.f. (Rar) Francare a trimiterilor poştale. ♦ Timbrele folosite în acest scop. [< germ. Frankatur].Trimis de LauraGellner, 26.06.2006. Sursa: DNFRANCATÚRĂ s. f. francare a trimiterilor poştale. ♢ mărcile şi ştampilele aplicate pe o corespondenţă. (< germ. Frankatur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.