franca

FRANCÁ, franchez, vb. I. tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



FRANCÁ vb. v. timbra.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



francá vb., ind. prez. 1 sg. franchéz, 3 sg. şi pl. francheáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A FRAN//CÁ francachéz tranz. 1) (taxe de transport al bagajelor) A plăti anticipat. 2) (scrisori, colete etc.) A înzestra cu timbre. /<it. francare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LÍNGUA FRÁNCA s.f. 1. Limbă comună care consta din italiană amestecată cu elemente din franceză, provensală, spaniolă, greacă, turcă şi arabă, vorbită în trecut în porturile mediteraneene. 2. Limbă folosită drept mijloc de comunicare comun între persoane vorbitoare de diverse limbi. (loc. it. = limbă francă⁴, cu înţelesul "europeană") [AHDEL, MW]

Trimis de tavi, 25.04.2005. Sursa: Neoficial



FRÁNCA² v. lingua franca.

Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: Neoficial



FRANCÁ vb. I. tr. 1. A plăti cu anticipaţie taxele de transport (pentru un colet, pentru o marfă). 2. A timbra o scrisoare. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < it. francare, cf. germ. frankieren].

Trimis de LauraGellner, 26.06.2006. Sursa: DN



FRANCÁ vb. tr. 1. a plăti cu anticipaţie taxele de transport (pentru un colet). 2. a timbra o scrisoare. (< it. francare, germ. frankieren)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN