- formal
- FORMÁL, -Ă, formali, -e, adj. 1. Privitor la formă, care ţine de formă, de aparenţă. ♦ (Adverbial) în aparenţă. 2. Formulat precis; categoric, expres. 3. Pătruns de formalism; făcut de formă (7). 4. (Despre unele acte juridice) Care necesită anumite forme pentru a fi socotit legal şi valabil. – Din fr. formel, lat. formalis.Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FORMÁL adj. 1. v. categoric. 2. (fam.) platonic. (O recunoaştere formal.) 3. v. solemn.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeformál adj. m., pl. formáli; f. sg. formálă, pl. formáleTrimis de siveco, 29.10.2006. Sursa: Dicţionar ortograficFORMÁL formală (formali, formale) 1) Care ţine de formă; propriu formei. Analiză formală. 2) şi adverbial Care se face de formă. 3) Care este preocupat mai ales de formă. /<fr. formel, lat. formalisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFORMÁL, -Ă 1. Făcut din formalism, de formă. 2. Referitor la formă, al formei. 3. Formulat în termeni precişi, categorici. [cf. it. formale, fr. formel, lat. formalis].Trimis de LauraGellner, 25.06.2006. Sursa: DNFORMÁL, -Ă adj. 1. referitor la formă, care ţine de aparenţă. ♢ (despre logică) care studiază formele logice ca independente de conţinutul lor concret determinat. ♢ (despre concepte) care nu are referinţă externă. ♢ (adv.) în aparenţă. 2. formulat în termeni precişi, categorici. 3. făcut din formalism, de formă; superficial. 4. (jur.; despre acte) care, pentru a fi valabil, necesită anumite forme. 5. ceremonios, solemn. 6. (inform.) gramatică formală = vocabularul şi regulile necesare descrierii limbajelor; limbaj formal = limbaj generat de o gramatică formală. (< fr. formel, lat. formalis, engl. formal)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.