- fonologie
- FONOLOGÍE s.f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcţionale, stabilind sistemele de foneme ale unui idiom şi caracterul diferitelor variante; fonetică funcţională. ♦ (înv.) Fonetică. – Din fr. phonologie.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FONOLOGÍE s. v. fonetică.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefonologíe s. f., art. fonología, g.-d. fonologíi, art. fonologíeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFONOLOGÍE f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcţionale. fonologie istorică. [art. fonologia; G.-D. fonologiei; Sil. -gi-e] /<fr. phonologieTrimis de siveco, 13.04.2007. Sursa: NODEXFONOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază sunetele vorbite din punctul de vedere al structurii lor sonore şi al funcţiei pe care o îndeplinesc în limbă. 2. Disciplină lingvistică având ca subiect fonemele. [gen. -iei. / < fr. phonologie].Trimis de LauraGellner, 25.06.2006. Sursa: DNFONOLOGÍE s. f. ramură a foneticii care studiază fonemele din punctul de vedere al structurii sonore şi al funcţiei lor lingvistice; fonetică funcţională. (< fr. phonologie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.