Dicționar Român. 2013.
fonf — FONF, FOÁNFĂ, fonfi, foanfe, adj. (Despre oameni) Care vorbeşte pe nas, care pronunţă nazal; care vorbeşte cu dificultate; fonfăit, fârnâit2, fornăit2. – Formaţie onomatopeică. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FONF adj., s.… … Dicționar Român
fârnâit — FÂRNÂÍT1, fârnâituri, s.n. Faptul de a fârnâi. – v. fârnâi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FÂRNÂÍT2, Ă, fârnâiţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care vorbeşte pe nas; fonf, fonfăit, fornăit2. ♦ Care produce un zgomot… … Dicționar Român
mohnăit — MOHNĂÍT adj., s. v. fârnâit, fonf, fonfăit, fornăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
nas — NAS, nasuri, s.n. 1. Parte proeminentă a feţei, situată între obraji, frunte şi gură, servind ca organ al respiraţiei şi al mirosului. ♢ loc. adv. Sub (sau, rar, în) nasul cuiva sau sub nas = în imediata apropiere, în faţă, sub ochii cuiva. (În… … Dicționar Român
