- fonem
- FONÉM, foneme, s.n. Cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcţiunea de a diferenţia cuvintele între ele, precum şi formele gramaticale ale aceluiaşi cuvânt. ♦ (În trecut) Sunet. – Din fr. phonème.Trimis de ana_zecheru, 21.11.2002. Sursa: DEX '98FONÉM s. v. sunet.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefoném s. n., pl. fonémeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFONÉM foneme n. lingv. Unitate a sistemului fonologic prin care se deosebesc între ele unităţile semnificative ale limbii (morfemele şi lexemele). /<fr. phonemeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFONÉM s.n. (lingv.) Cea mai mică unitate fonică a limbii care are funcţia de a deosebi învelişul sonor al cuvintelor şi al morfemelor. [pl. -me, -muri. / < fr. phonème, cf. gr. phonema].Trimis de LauraGellner, 25.06.2006. Sursa: DNFONÉM s. n. cea mai mică unitate fonică sau sonoră a unei limbi, având funcţia de a alcătui şi de a deosebi între ele cuvinte sau forme gramaticale ale unuia şi aceluiaşi cuvânt. (< fr. phonème)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.