fonaţiune

FONAŢIÚNE, fonaţiuni, s.f. Ansamblul fenomenelor care produc vocea. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. phonation.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



fonaţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. fonaţiúnii; pl. fonaţiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FONAŢIÚN//E fonaţiunei f. Totalitate a fenomenelor de producere a vocii. [art. fonaţiunea; G.-D. fonaţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. phonation

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FONAŢIÚNE s.f. (biol., fiz.) Ansamblul fenomenelor care produc vocea. [pron. -ţi-u-, var. fonaţie s.f. / < fr. phonation, cf. gr. phone – voce].

Trimis de LauraGellner, 02.04.2005. Sursa: DN



FONAŢIÚNE s. f. ansamblul factorilor de producere a vocii. (< fr. phonation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN