foiufiu

foiufíu (-íi), s.m. – Saschiu (Vinca herbacea). – var. foainfir, foaienfir, făhiu, fonfiu, fonchiu, foiumfie, foionfiu, foiufoi, etc. Mag. folyófű (Drăganu, Dacor., VI, 274). Anumite var. se explică printr-o etimologie populară care le-a apropiat de foaie şi de fir. Din rom. provine bg. foienfir (Capidan, Raporturile, 219).

Trimis de blaurb, 22.09.2007. Sursa: DER