Dicționar Român. 2013.
flacără — FLÁCĂRĂ, flăcări, s.f. 1. Masă liberă de gaze care iese dintr un corp solid sau dintr un lichid aprins şi care arde cu dezvoltare de căldură şi de lumină; parte luminoasă mobilă care se înalţă ca o limbă de foc dintr un corp aprins; pară1,… … Dicționar Român
flăcăraie — FLĂCĂRÁIE s.f. 1. Flacără mare; vâlvătaie, pălălaie, flăcărie. 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere şi care apar uneori pe pământ, mai ales deasupra locurilor mocirloase. – Flacără + suf. aie. Trimis de… … Dicționar Român
