- flintă
- FLÍNTĂ, flinte, s.f. Puşcă cu fitil, cu ţeavă lungă, cocoş şi cremene, folosită în trecut; sâneaţă. – Din magh. flinta. cf. germ. F l i n t e .Trimis de LauraGellner, 13.05.2004. Sursa: DEX '98FLÍNTĂ s. sâneaţă, (înv. şi reg.) durdă. (Trage cu flintă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeFLÍNTĂ s. v. puşcă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeflíntă s. f., pl. flínteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFLÍNT//Ă flintăe f. Puşcă primitivă cu cremene şi cu fitil. /<germ. Flinte, ung. flintaTrimis de siveco, 02.07.2005. Sursa: NODEXflíntă (flínte), s.f. – Puşcă, sîneaţă. germ. Flinte (Cihac, II, 110; Gáldi, Dict., 176), prin intermediul mag., pol., cr. flinta.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.