flanşă

FLÁNŞĂ, flanşe, s.f. 1. Bordură la capătul unei piese, făcând sau nu corp comun cu piesa, care constituie organul de legătură, de obicei prin şuruburi, cu o altă piesă. 2. Piesă plată care serveşte la îmbinarea etanşă în prelungire sau de ramificaţie a unor piese, conducte etc. – Din germ. Flansche.

Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX '98



FLÁNŞĂ s. v. bridă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



flánşă s. f., art. flánşa, g.-d. art. flánşei; pl. flánşe

Trimis de siveco, 08.08.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



FLÁNŞ//Ă flanşăe f. Piesă plată care serveşte la îmbinarea etanşă a altor piese. /<germ. Flansche

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FLÁNŞĂ s.f. Piesă de legătură, folosită, de obicei în perechi, la îmbinarea a diferite piese, conducte etc. [< germ. Flansch].

Trimis de LauraGellner, 08.08.2007. Sursa: DN



FLANŞĂ s. f. 1. element de asamblare în formă de placă, folosit în perechi, la îmbinarea a diferite piese, conducte etc. 2. bordură la capătul unei piese, organ de legătură, prin şuruburi, cu altă piesă. (< germ. Flansche)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN