flaimoc

FLAIMÓC, flaimoci, s.m. (pop.) Prostănac, neghiob, nătărău. – et. nec.

Trimis de baron, 24.01.2003. Sursa: DEX '98



FLAIMÚC adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



flaimóc s. m. (sil. flai-), pl. flaimóci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



flaimúc s.m. Om prost, neghiob, nerod. – Origine necunoscută. Cuvântul a fost popularizat de Alecsandri, prin intermediul unui personaj numit Flaimuc (Şeineanu, Semasiol., 172). Numele poate veni de la vreo comedie germană din vremea aceea; în compunerea lui s-ar putea recunoaşte germ. frei mucken "a bârfi neîngrădit". Nu este posibilă interpretarea lui Scriban, care pleacă de la germ. verflucher "blestemat" (cf. Iordan, BF, VII, 261). – [3418]

Trimis de claudia, 03.12.2005. Sursa: DER



flaimóc (flaimúc), flaimoci, s.m. (pop. şi fam.) Nătărău, neghiob, prostănac, nătăfleţ.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DAR