fitil

FITÍL, fitiluri, s.n. 1. Fir de bumbac răsucit sau ţesut, în formă de sfoară, şiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac răsucit sau ţesut care serveşte, împreună cu cremenea şi amnarul, la aprins. 2. Şnur muiat într-o substanţă inflamabilă, servind altădată la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprindrca încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil şi umplut cu material inflamabil, servind în acelaşi scop. ♢ expr. (fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.

Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX '98



FITÍL s. feştilă, (Transilv. şi Maram.) meci, (Bucov. şi Transilv.) şterţ. (fitil de lampă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



fitíl s. n., pl. fitíluri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FITÍL fitiluri n. 1) Produs textil din fire moi, care absoarbe cu uşurinţă lichidele şi este folosit la obiectele de iluminat. 2) Şnur impregnat cu o substanţă inflamabilă, folosit pentru aprinderea încărcăturilor explozive. /<turc. fitil

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



fitíl (fitíluri), s.n. – 1. Fir de bumbac, sfoară etc. care se introduce în mijlocul lumînărilor pentru a fi aprinse. – 2. Detonator. – 3. Intrigă, maşinaţie, uneltire. – Mr. fitil’. tc. fitil (Şeineanu, II, 173; Meyer 100; Lokotsch 600; Ronzevalle 123), cf. ngr. φυτίλι, alb., bg. fitil, sb. fitilj. Sensul de "intrigă" există şi în tc. şi în ngr., cf. Graur, BL, IV, 79.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER