filotim

FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s.n. (înv.) 1. adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. s.n. Filodormă. [acc. şi: filotím] – Din ngr. filótimos.

Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX '98



FILOTÍM adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.

Trimis de siveco, 23.08.2008. Sursa: Sinonime



filótim adj. m., pl. filótimi; f. sg. filótimă, pl. filótime

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



filótim s. n., pl. filótime

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FILÓTIM¹ filotimi m. Plată nelegală pe care o pretinde cineva în schimbul unui privilegiu; filodormă. /<ngr. filótimos

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FILÓTIM² filotimă ( filotimi, filotime) înv. (despre persoane) Care este generos; amator de a face daruri; darnic. /<ngr. filótimos

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



filótim (-mi), adj. – Generos, darnic, galanton. – Mr. filotim. ngr. φιλότιμος (DAR; Gáldi 191). sec. XVIII. – Der. filotim, s.n. (dar; filodormă), sec. XIX, înv.; filotimie, s.f. (generozitate, blîndeţe), din ngr. φιλοτιμία; filotimisi, vb. refl. (a da dovadă de generozitate, a se purta cu galanterie), din ngr. φιλοτιμέω, aorist φιλοτίμησα (Graur, BL, IV, 79).

Trimis de blaurb, 14.09.2007. Sursa: DER