amănunt

amănunt
AMĂNÚNT, -Ă, amănunţi, -te, s.n., adj. 1. s.n. Element secundar, neesenţial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amănunţime. ♢ loc. adj. şi adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu, în mici cantităţi. Comerţ cu amănuntul. ♢ loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt, în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuţios. 2. adj. (înv.) Amănunţit2. [var.: (reg.) amărúnt s.n.] – A3 + mănunt "mărunt".
Trimis de ana_zecheru, 26.03.2003. Sursa: DEX '98

AMĂNÚNT adj. v. amănunţit, amplu, detaliat, dezvoltat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

AMĂNÚNT s. detaliu, (rar) amănunţime. (Ştie totul în amănunt.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

amănúnt s. n., pl. amănúnte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

cu de-amănúntul loc. adv.
Trimis de siveco, 21.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

AMĂNÚNT amănunte n. Element neesenţial dintr-un ansamblu; parte secundară a unui lucru; detaliu. ♢ (Cu) de amănuntul în cele mai mici detalii. Cu amănuntul cu bucata. /a + mănunt
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

amănúnt (amănúnte), s.n.1. (înv.) Amănunţit, în detaliu (sens adv.) – 2. Detaliat (sens adj.). 3. Detaliu. – var. amărunt, (cu der. săi). De la mărunt, cu a- caracteristic formelor adv. Uzul ca s. este modern, pentru cel adv. cf. it. a minuto. – Der. amănunţi, vb. (a mărunţi; a da amănunte); amănunţime, s.f. (detaliu).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • amãnúnt — s. n., pl. amãnúnte …   Romanian orthography

  • detaliu — DETÁLIU, detalii, s.n. Amănunt. ♢ loc. adv. În detaliu = a) în fiecare amănunt luat aparte; b) cu de amănuntul, în mod detaliat. ♢ expr. (A vinde) în detaliu = (a vinde) în cantităţi mici, cu bucata, cu amănuntul. ♦ Circumstanţă de amănunt în… …   Dicționar Român

  • amănunţit — AMĂNUNŢÍT1 s.n. Faptul de a amănunţi. – v. amănunţi. Trimis de ana zecheru, 28.10.2008. Sursa: DEX 98  AMĂNUNŢÍT2, Ă, amărunţiţi, te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – v. amănunţi. Trimis de …   Dicționar Român

  • amănunţi — AMĂNUNŢÍ, amănunţésc, vb. IV. tranz. (Rar) 1. A fărâmiţa, a mărunţi. 2. A da amănunte. – Din amănunt. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AMĂNUNŢÍ vb. v. fărâmiţa, mărunţi, sfărâma. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • amănunţime — AMĂNUNŢÍME, amănunţimi, s.f. (Rar) Detaliu, amănunt. – Amănunt + suf. ime. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AMĂNUNŢÍME s. v. amănunt, detaliu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  amănunţíme s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • metalepsă — METALÉPSĂ, metalepse, s.f. Figură de stil înrudită cu metonimia, care constă în indicarea unui amănunt antecedent pentru a sugera consecinţa unui fapt, sau invers. – Din fr. métalepse. Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX 98  metalépsă …   Dicționar Român

  • amărunţelul — AMĂRUNŢÉLUL s.n. art. (reg.; în loc. adv.) De amărunţelul = cu minuţiozitate, cu atenţie, în amănunt. – Amănunt + suf. el. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  amărunţélul s. n. art …   Dicționar Român

  • truvai — truvái s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  TRUVÁI s.n. (Liv.) Descoperire fericită, surprinzătoare a unui cuvânt, a unui amănunt potrivit. [Scris şi trouvaille. / < fr. trouvaille]. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • amărunt — AMĂRÚNT, s.n. v. amănunt. Trimis de baron, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • anastrofă — ANASTRÓFĂ, anastrofe, s.f. Schimbare a ordinii obişnuite a cuvintelor într o propoziţie, cu scopul de a atrage atenţia asupra unui amănunt. – Din fr. anastrophe, germ. Anastrophe. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  anastrófă s. f …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”