- amâna
- AMÂNÁ, amấn, vb. I. tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acţiuni într-un moment ulterior celui stabilit iniţial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – A3 + mâne (= mâine).Trimis de cata, 07.01.2009. Sursa: DEX '98AMÂNÁ vb. 1. (Transilv.) a tămânda. (amâna plecarea.) 2. (rar) a remite. (amâna o tranzacţie.) 3. a încetini, a întârzia. (amâna producerea unui fenomen.) 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (livr.) a temporiza. (amâna rezolvarea unei probleme.) 5. v. păsui. 6. v. prelungi. 7. a lăsa. (Să amâna pe altă dată.)Trimis de siveco, 07.01.2009. Sursa: Sinonimeamâná vb., ind. prez. 1 sg. amân, 2 sg. amâni, 3 sg. şi pl. amână; conj. prez. 3 sg. şi pl. amâne; ger. amânândTrimis de siveco, 07.01.2009. Sursa: Dicţionar ortograficA AMÂNÁ amân tranz. 1) A lăsa pentru altă dată. amâna adunarea. amâna plecarea. 2) (persoane) A purta cu vorba. /a + mâineTrimis de siveco, 07.01.2009. Sursa: NODEXamîna (amî́n, amînát), vb. – A trece la îndeplinirea unei acţiuni într-un moment ulterior celui stabilit iniţial; a întîrzia. Mr. amîn. De la mî(i)ne, plecîndu-se de la o combinaţie lat. de tipul *ad mane (Puşcariu 79; REW 5924), sau de la o formaţie adv. rom. *amîne. Spiritul compunerii este cel al fr. ajourner; cf. şi alb. mënoń "a întîrzia" (Philippide, II, 647). – Der. amînăcios, adj. (înv., întîrziat); amînat, adv. (Banat, tîrziu).Trimis de blaurb, 07.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.