filacteră

FILACTÉRĂ, filactere, s.f. 1. Bucată de pergament cu versete din Biblie, purtată ca talisman de vechii evrei. 2. Inscripţie în formă de banderolă (pe monumente). [var.: filactériu s.n.] – Din fr. phylactère.

Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX '98



FILACTÉRĂ s. (bis.) corn, (rar) tfiline (pl.), (înv.) advar. (filacteră la mozaici.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



filactéră s. f., g.-d. art. filactérei; pl. filactére

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FILACTÉRĂ s.f. (Ant.) Fâşie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei, şi care în timpul rugăciunii era pusă pe frunte şi pe braţul stâng. [var. filacteriu s.n. / < fr. phylactère, gr. phylakterion – antidot].

Trimis de LauraGellner, 21.06.2006. Sursa: DN



FILACTÉRĂ s. f. 1. denumire dată de cei vechi amuletelor, talismanelor pe care le purtau asupra lor. 2. fâşie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei. 3. inscripţie în formă de banderolă (pe monumente). 4. figură heraldică înfăţişată ca o foaie cu marginile răsucite. (< fr. phylactère, lat. phylacterium, gr. phylakterion)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN