- fidel
- FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.Trimis de LauraGellner, 02.06.2008. Sursa: DEX '98Fidel ≠ adulter, infidel, nefidelTrimis de siveco, 16.12.2005. Sursa: AntonimeFIDÉL adj. 1. cinstit, credincios, devotat, nestrămutat, statornic, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soţie fidelă; prieten fidel.) 2. v. exact.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefidél adj. m., pl. fidéli; f. sg. fidélă, pl. fidéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFIDÉL fidelă (fideli, fidele) şi adverbial 1) Care manifestă un ataşament constant; caracterizat prin statornicie în convingeri, atitudini şi sentimente; credincios; devotat. 2) Care reproduce întocmai un model; conform originalului. Traducere fidelă. /<fr. fidele, lat. fidelisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credinţă; credincios, devotat. ♦ (Despre soţi) Care nu se înşală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis].Trimis de LauraGellner, 21.06.2006. Sursa: DNfidél (fidélă), adj. – Credincios, leal, statornic în sentimente. fr. fidèle. înv., se foloseşte numai cu o nuanţă comico-melodramatică ca şi der. săi (din fr.): fidelitate, s.f.; infidel, adj.; infidelitate, s.f.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERFIDÉL, -Ă adj. 1. statornic în sentimente; credincios, devotat. 2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. (< fr. fidèle, lat. fidelis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.