- fes
- FES, fesuri, s.n. Acoperământ al capului pentru bărbaţi, de forma unui trunchi de con, făcut din pâslă sau postav (roşu) şi adesea împodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ♢ expr. (fam.) Interesul poartă fesul, se spune la adresa celui care face anumite acţiuni numai pentru a dobândi avantaje. A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva să rămână uimit în faţa unei prostii săvârşite; a comite o mare prostie. ♦ Căciuliţă croşetată sau calotă de fetru purtată (de femei şi de copii) pe vârful capului. – Din tc. fes.Trimis de LauraGellner, 10.05.2004. Sursa: DEX '98fes s. n., pl. fésuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFES fesuri n. 1) (în unele ţări orientale) Acoperământ pentru cap în formă de trunchi de con, confecţionat din postav (de obicei roşu) şi împodobit cu ciucure (negru), purtat de bărbaţi. 2) Bonetă de pânză, de stofă etc.; scufie. ♢ Interesul poartă fesul se spune când interesul propriu serveşte drept stimulent pentru efectuarea unei acţiuni avantajoase. A turti fesul a face o prostie. /<turc. fesTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfes (fésuri), s.n. – Acoperămînt al capului pentru bărbaţi, purtat mai ales de turci. – Mr. fese,megl. fes. tc. fes (Şeineanu, II, 170; Lokotsch 596; Ronzevalle 124), cf. ngr. φέσι, alb. fesë, bg. fes, fr., sp. fez. – Der. fesuşor, s.m. (varietate de coşenilă, Porphyrophora Polonica).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.