- fermă
- FÉRMĂ2, ferme, s.f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton armat, destinat să susţină acoperişul unei construcţii. – Din fr. ferme.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98FÉRMĂ1, ferme, s.f. Gospodărie agricolă particulară sau de stat, alcătuită dintr-un teren relativ întins şi din amenajările, construcţiile, utilajele etc. necesare exploatării terenului respectiv. – Din fr. ferme.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98férmă s. f., g.-d. art. férmei; pl. férmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFÉRM//Ă1 fermăe f. 1) Întreprindere specializată de producţie agricolă. fermă de porci. fermă de păsări. 2) Gospodărie particulară care include o suprafaţă de teren şi construcţiile, utilajele necesare pentru prelucrarea acestui teren. /<fr. fermeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFÉRM//Ă2 fermăe f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton, constituind scheletul unei construcţii, destinat să susţină acoperişul acesteia. /<fr. fermeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFÉRMĂ1 s.f. 1. Proprietate rurală compusă dintr-un teren şi din construcţiile, instalaţiile, maşinile etc. necesare exploatării lui. 2. Unitate de stat de producţie vegetală şi animală de sine stătătoare, având bunuri în gestiune proprie şi cu personal muncitor permanent. [< fr. ferme].Trimis de LauraGellner, 20.06.2006. Sursa: DNFÉRMĂ2 s.f. Construcţie de lemn, de metal sau de beton destinată să susţină greutatea acoperişului unei construcţii. [< fr. ferme].Trimis de LauraGellner, 20.06.2006. Sursa: DNFÉRMĂ1 s. f. unitate de producţie vegetală şi animală, de sine stătătoare, cu gestiune proprie şi angajaţi permanenţi. (< fr. ferme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNFÉRMĂ2 s. f. 1. element de lemn, metal sau beton destinat să susţină acoperişul unei construcţii. 2. element de rezistenţă din eşafodajul unui tunel, al unui pod care transmite terenului presiunile masivului de deasupra. 3. stavilă formată din două panouri articulate de un radier (2). (< fr. ferme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.