- feluritor
- FELURÍTOR adj. g.-d. pl. v. felurit.Trimis de gall, 12.01.2008. Sursa: DOOM 2felurít adj. m., pl. feluríţi; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríţi, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriţi oameni, a feluriţi oameni)Trimis de gall, 12.01.2008. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.