- fel
- FEL, feluri, s.n. 1. Posibilitate de a fi, de a acţiona etc. 2. Soi, varietate, gen. mod. sort (dintr-un produs). ♢ loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ♢ loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma. ♢ expr. De felul meu (sau tău, său etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenienţei; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc. originar din... În felul cuiva = într-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asemănător cu..., ceva care vrea să fie sau să pară... A face felul (cuiva) = a) a omorî, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rău; c) (pop. şi fam.) a dezvirgina. ♦ (reg.) Chef, poftă. 3. Obicei, datină, tradiţie. 4. Sortiment de mâncare sau de băutură. – Din magh. féle.Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX '98FEL s. 1. v. mod. 2. v. stil. 3. v. regim. 4. v. sens. 5. v. fire. 6. gen, mod, soi. (Are un fel de timiditate nejustificată.) 7. v. chip. 8. v. specie. 9. v. categorie. 10. v. tip. 11. v. teapă. 12. gen, mod, soi, specie, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele feluri de silogisme ...) 13. v. factură. 14. v. datină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimede alt fel (de alt soi, de altă varietate) prep. + adj. + s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficde fel prep. + s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficfel s. n., pl. féluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFEL feluri n. 1) Formă particulară de a fi; chip; mod. 2) Grup de fiinţe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însuşire; specie; soi; categorie; gen. 3) Sortiment de mâncare. fel ul întâi. /<ung. féleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfel (féluri), s.n. – 1. Clasă, tip, gen, specie. – 2. (înv., rar) Stirpe. – 3. Soi, teapă. – 4. Obicei, stil. – 5. Purtări, mod de a fi. – 6. Capriciu, chef. 7. Fel de mîncare. – De fel, în nici un caz. Mag. -féle "asemănător", fel "parte", cu sensul de "soi, fel" în mai multe compuneri, cf. minden féle "de orice fel" (Cihac, II, 498; Scriban; DAR), cf. sb., slov. fela "clasă", bg. Trans. feli (Miklosich, Bulg., 121), Giuglea, Dacor., II, 637, respinge această der., care pare evidentă şi propune, prin intermediul alb. fjaljë, lat. fabella "istorioară", cf. it. favella. Der. fălie, s.f. (Trans., înrudire), poate prin intermediul sb. (DAR); feliuşag, s.n. (Mold., soi, teapă); feluri, vb. (înv., a varia); felurit, adj. (variat); felurime, s.f. (varietate, diversitate). Din acelaşi cuvînt mag. provine fele, s.f. (măsură de capacitate, folosită în Trans., în valoare de trei sferturi de litru).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
