feeric

feeric
FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, nespus de frumos, plin de poezie, minunat, încântător. – Din fr. féerique.
Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX '98

FEÉRIC adj. v. fermecător.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

feéric adj. m., pl. feérici; f. sg. feérică, g.-d. art. feéricei, pl. feérice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FEÉRI//C feericcă (feericci, feericce) Care are aspect de feerie; de o frumuseţe ireală. /<fr. féerique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FEÉRIC, -Ă adj. De feerie; minunat, încântător. [pron. fe-e-. / < fr. féerique].
Trimis de LauraGellner, 20.06.2006. Sursa: DN

FEÉRIC, -Ă adj. de feerie; minunat, încântător, fermecător, de vis. (< fr. féerique)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • feéric — adj. m., pl. feérici; f. sg. feéricã, g. d. art. feéricei, pl. feérice …   Romanian orthography

  • magic — MÁGIC, Ă, magici, ce, adj. 1. Care ţine de magie, privitor la magie; ocult, misterios, tainic. 2. fig. Care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie; fermecător, încântător, feeric. – Din fr. magique. Trimis de claudia, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • fee — FÉE, fee, s.f. (livr.) Zână. – Din fr. fée. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  FÉE s. v. zână. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  fée s. f., art. féea, g. d …   Dicționar Român

  • fermecător — FERMECĂTÓR, OÁRE, fermecători, oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme şi în superstiţii; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjeşte. [var.: (pop.) fărmăcătór, oáre adj.] – Fermeca + suf. ător.… …   Dicționar Român

  • lunar — LUNÁR, Ă, lunari, e, adj. 1. Referitor la intervalul de timp de o lună (II); (şi adv.) care se produce sau apare o dată pe lună; mensual. 2. (Rar) Propriu lunii (I), de lună, ca luna (de luminos, de feeric etc.). – Din fr. lunaire, lat. lunaris.… …   Dicționar Român

  • îmbătător — ÎMBĂTĂTÓR, OÁRE, îmbătători, oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care ameţeşte, care tulbură mintea; ameţitor. 2. fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”