- fanfară
- FANFÁRĂ, fanfare, s.f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) şi de percuţie. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale). 3. (înv.) Compoziţie muzicală executată de o fanfară (1) sau la un instrument de suflat. – Din fr. fanfare.Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX '98FANFÁRĂ s. muzică, (rar) capelă. (În parc cânta fanfară.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimefanfáră s. f., g.-d. art fanfárei; pl. fanfáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFANFÁR//Ă fanfarăe f. 1) Orchestră constând din interpreţi care cântă la instrumente de suflat şi de percuţie. 2) Piesă muzicală executată de un astfel de ansamblu. /<fr. fanfareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFANFÁRĂ s.f. Formaţie muzicală compusă din instrumente de suflat şi de percuţie. ♦ Muzică compusă pentru instrumente de suflat şi de percuţie; arie executată din instrumente de alamă. [var. famfară s.f. / < fr. fanfare, it. fanfara].Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DNFANFÁRĂ s. f. 1. ansamblu muzical compus din instrumente de suflat şi de percuţie. ♢ muzică compusă pentru asemenea instrumente; arie executată de instrumente din alamă. 2. trompetă lungă, fără clape sau ventile, la intonarea unor semnale în spectacolele de operă. ♢ semnal de trompetă, adesea cu caracter solemn. (< fr. fanfare, it. fanfara)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.