- fanariot
- FANARIÓT, -Ă, fanarioţi, -te, s.m., adj. 1. s.m. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porţii Otomane ori dregător sau domn în ţările româneşti care provenea din această pătură greacă înstărită. ♢ Epoca fanarioţilor = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 şi 1821. 2. adj. Care aparţine fanarioţilor (1), privitor la fanarioţi; caracteristic fanarioţilor; fanariotic. [pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis.Trimis de LauraGellner, 04.04.2006. Sursa: DEX '98FANARIÓT adj. fanariotic. (Domniile fanariot.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimefanariót s. m., adj. m. (sil. -ri-ot), pl. fanarióţi; f. sg. fanariótă, pl. fanarióteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFANARIÓ//T1 fanariottă (fanariotţi, fanariotte) ist. Care aparţinea fanarioţilor; caracteristic fanarioţilor. [Sil. -ri-ot] /<nrg. fanariotisTrimis de siveco, 12.12.2008. Sursa: NODEXFANARIÓ//T2 fanariotţi m. 1) Nobil grec, originar din cartierul Fanar din Constantinopol. 2) Dregător sau domn descendent din această pătură. 3) fig. Persoană fără scrupule. [Sil. -ri-ot] /<nrg. fanariotisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.