facţiune

facţiune
FACŢIÚNE, facţiuni, s.f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (şi care de obicei se manifestă prin violenţă); partidă. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis.
Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX '98

FACŢIÚNE s. (pol.) partidă. (Din facţiune adversă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

facţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. facţiúnii; pl. facţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FACŢIÚN//E facţiunei f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (şi care se manifestă de obicei prin violenţă). [G.-D. facţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. faction, lat. factio, facţiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FACŢIÚNE s.f. 1. (La romani] Grup de concurenţi la o cursă de care. 2. Grup, partidă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraş, într-o adunare etc. [pron. -ţi-u-. / cf. fr. faction, lat. factio].
Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DN

FACŢIÚNE s. f. 1. (la romani) grup de concurenţi la o cursă de care. 2. bandă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraş, într-o adunare; grup difident al unui partid, grupare. (< fr. faction, lat. factio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • facţiúne — s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. facţiúnii; pl. facţiúni …   Romanian orthography

  • facţionar — FACŢIONÁR, Ă, facţionari, e, adj. De facţiune. [pr.: ţi o ] – Din fr. factionnaire. Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX 98  facţionár adj. m. (sil. ţi o ), pl. facţionári; f. sg …   Dicționar Român

  • facţios — FACŢIÓS, OÁSĂ, facţioşi, oase, adj. (livr.) Care face parte dintr o facţiune; p. ext. care urmăreşte să provoace tulburări şi manifestări împotriva puterii existente. [pr.: ţi os] – Din fr. factieux, lat. factiosus. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… …   Dicționar Român

  • parte — PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr un tot, dintr un ansamblu, dintr un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit,… …   Dicționar Român

  • facţie — facţíe (facţiúne), facţíi (facţiúni), s.f. (înv.) partidă, grupă de indivizi uniţi pentru o acţiune publică violentă. Trimis de blaurb, 05.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • facţional — FACŢIONÁL, Ă adj. De facţiune. [pron. ţi o . / cf. it. fazionale]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  FACŢIONÁL, Ă adj. facţionar. (< it. fazionale) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • partidă — PARTÍDĂ, partide, s.f. 1. Desfăşurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câştigătorii; întrecere sportivă; meci. ♢ expr. (fam.) A pierde partida = a nu reuşi într o acţiune sau… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”