- facere
- FÁCERE, faceri, s.f. Acţiunea de a (se) face şi rezultatul ei. ♢ Facere de bine = binefacere. ♦ (În credinţele religioase) Creare a lumii de către Dumnezeu. ♢ Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naştere. – v. face.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Facere ≠ desfacereTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeFÁCERE s. 1. v. confecţionare. 2. v. executare. 3. executare, execuţie, făurire, realizare. (facere unei opere durabile.) 4. v. gătit. 5. v. pregătire. 6. v. aprindere. 7. v. comitere. 8. creare. 9. v. ge-neză.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeFÁCERE s. v. naştere, parturiţie, procreare, procreaţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefácere s. f., g.-d. art. fácerii; pl. fáceriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFÁCER//E facerei f. v. A FACE. ♢ facere de bine binefacere; faptă bună. facereea lumii crearea lumii de către Dumnezeu. Durerile (sau chinurile) facereii durerile pe care le suportă femeia la naştere. /v. a faceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.