eşantiona

EŞANTIONÁ, eşantionez, vb. I. tranz. 1. (rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigaţie (sociologică). [pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



eşantioná vb., ind. prez. 1 sg. eşantionéz, 3 sg. şi pl. eşantioneáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A EŞANTION//Á eşantionaéz tranz. (măsuri, greutăţi) A confrunta cu eşantionul. /<fr. échantilloner

Trimis de siveco, 05.08.2005. Sursa: NODEX



EŞANTIONÁ vb. I. tr. 1. A verifica, a confrunta (măsurile, greutăţile) cu etalonul. ♦ A tăia un eşantion. 2. A alege persoanele care vor fi interogate în cursul unei anchete prin sondaj, urmărind să se obţină un rezultat reprezentativ, ca şi când ar fi interogată întreaga colectivitate. [pron. -ti-o-. / < fr. échantillonner].

Trimis de LauraGellner, 11.06.2006. Sursa: DN



EŞANTIONÁ vb. tr. 1. a confrunta eşantionul cu etalonul. 2. a alege persoanele reprezentative statistic care urmează a fi supuse unei anchete prin sondaj. 3. a lua eşantioane (1) la intervale prestabilite. (< fr. échantillonner)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN