expuncţiune

expuncţiune
EXPUNCŢIÚNE, expuncţiuni, s.f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [pr.: -ţi-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

expuncţiúne s. f. (sil. -punc-ţi-u-), g.-d. art. expuncţiúnii; pl. expuncţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXPUNCŢIÚNE s.f. (filol.) Terminare, încheiere. ♦ Marcare printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [< lat. expunctio, cf. fr. exponction].
Trimis de LauraGellner, 17.06.2006. Sursa: DN

EXPUNCŢIÚNE s. f. (filol.) terminare, încheiere. ♢ marcare printr-un punct (deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere dintr-un text. (< fr. exponction, lat. expunctio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”