exoraţie

exoráţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. ex-), art. exoráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. exoráţiei; pl. exoráţii, art. exoráţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EXORÁŢIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration].

Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DN



EXORÁŢIE s. f. rugă, implorare cu scopul de a îndupleca pe cineva. (< lat. exoratio, fr. exoration)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN