- existent
- EXISTÉNT, -Ă, existenţi, -te, adj. Care există, se află, trăieşte; care se manifestă. [pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existenţă).Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Existent ≠ inexistent, neexistentTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeEXISTÉNT adj. prezent. (Stare de lucruri existent.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeexistént adj. m. [x pron. gz], pl. existénţi; f. sg. existéntă, pl. existénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEXISTÉN//T existenttă (existentţi, existentte) 1) Care există în mod real, în prezent. Adevăr existent. 2) Care este valabil pentru perioada dată; în vigoare la momentul dat. Ordine existenttă. /<fr. existant, lat. existens, existentntisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEXISTÉNT, -Ă adj. Care există, care este. [pron. eg-zis-. / cf. fr. existant].Trimis de LauraGellner, 13.06.2006. Sursa: DNEXISTÉNT, -Ă I. adj. care există, trăieşte. II. s. n. 1. (fil.) manifestare concretă a existenţei; ceea ce există. 2. (jur.) orice categorie de bunuri aparţinând unei întreprinderi la o anumită dată. (< fr. existant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.