execraţie

EXECRÁŢIE, execraţii, s.f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care provoacă această reacţie. [pr.: eg-ze-] – Din fr. exécration.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



execráţie s. f. (sil. -cra-ţi-e) [x pron. gz], art. execráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. execráţiei; pl. execráţii, art. execráţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EXECRÁŢIE s.f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care inspiră acest sentiment. [gen. -iei, var. execraţiune s.f. / cf. fr. exécration, lat. execratio]

Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DN



EXECRÁŢIE s. f. oroare, repulsie. ♢ persoană, lucru care inspiră un asemenea sentiment. (< fr. exécration, lat. exsecratio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN