evinge

EVÍNGE, evíng, vb. III. tranz. (Despre o persoană) A face ca o altă persoană să sufere o evicţiune. – Din lat. evincere (după învinge).

Trimis de baron, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



evínge vb., ind. prez. 3 sg. evínge

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A EVÍNGE evíng tranz. rar (persoane) A supune unei evicţiuni; a face să sufere o evicţiune. /<lat. evincere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



EVÍNGE vb. tr. (jur.; despre o persoană) a face ca o altă personaă să sufere o evicţiune. (după lat. evincere)

Trimis de raduborza, 13.03.2009. Sursa: MDN