eventiv

EVENTÍV, eventive, adj. (gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (şi substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.

Trimis de ionel_bufu, 14.06.2004. Sursa: DEX '98



eventív adj. m., pl. eventívi; f. sg. eventívă, pl. eventíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



eventív s. n., pl. eventíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EVENTÍV adj.n. Verb reflexiv eventiv (şi s.n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. [< fr. éventif].

Trimis de LauraGellner, 12.06.2006. Sursa: DN



EVENTÍV adj. verb reflexiv eventiv (şi s. n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. (< fr. éventif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN