- evanghelie
- EVANGHÉLIE, evanghelii, s.f. Parte a Bibliei, recunoscută numai de creştini, care cuprinde viaţa şi învăţătura lui Cristos. ♦ Evangheliar. ♢ expr. Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-şi băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-şi cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din acestă carte, care se citesc în timpul serviciului religios creştin. [var.: (pop.) vanghélie s.f.] – Din sl. evangelije.Trimis de thiess, 10.02.2008. Sursa: DEX '98EVANGHÉLIE s. (bis.) evangheliar, tetraevanghel, tetraevangheliar.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeevanghélie s. f. (sil. -li-e), art. evanghélia (sil. -li-a), g.-d. art. evanghéliei; pl. evanghélii, art. evanghéliile (sil. -li-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEvanghélie (parte a Noului Testament) s. pr. f. (sil. -li-e)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEVANGHÉLI//E evangheliei f. 1) Parte a Bibliei, recunoscută numai de creştini, care cuprinde faptele şi învăţătura lui Isus Hristos. 2) Pasaj biblic care se citeşte sau se cântă în timpul slujbei religioase creştine. 3) glumeţ Lucrare care cuprinde principiile fundamentale ale unei doctrine. [G.-D. evangheliei] /<sl. evanghelijeTrimis de siveco, 10.02.2008. Sursa: NODEXevanghélie (evanghélii), s.f. – Parte a Bibliei care cuprinde viaţa şi învăţătura lui Cristos. – var. (pop.) vanghelie. Mr. ving’el’u. ngr. εύαγγέλιον. sec. XVI (Murnu 23). – Der. evangelic (var. înv. evanghelic), adj., din fr.; evang(h)elist, s.m.; evang(h)eliar, s.n.; evang(h)eliza, vb.; tetra(e)vanghel, s.n. (evangheliar), din gr. τετραευαγγέλιον.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.