zaceală

ZACEÁLĂ, zacéle, s.f. Evanghelie, evangheliar; verset din evanghelie care se citeşte la o slujbă. [g.-d. art. zacélei] (din sl. začalo) [morf. DOOM]

Trimis de tavi, 08.11.2006. Sursa: DER



zaceálă s. f., g.-d. art. zacélei; pl. zacéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



zaceálă, zăcéle, s.f. (înv.) capitol, secţiune.

Trimis de blaurb, 28.03.2007. Sursa: DAR