- etos
- ÉTOS s.n. 1. Ansamblu de trăsături specifice unui grup social sau unei epoci; fizionomie morală, moralitate. 2. Specific cultural al unei colectivităţi. [Scris şi: ethos] – Din lat. ethos, gr. éthos.Trimis de cornel, 14.06.2004. Sursa: DEX '98ÉTOS s. v. moralitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeétos s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÉTOS n. 1)Ansamblu de norme şi idealuri morale specifice unui grup social sau unei epoci. 2) Parte a unui discurs în care se vorbeşte despre moravuri. /<fr. ethosTrimis de siveco, 17.05.2005. Sursa: NODEXÉTOS s.n. Ansamblu de trăsături morale specifice omului, unui grup social sau unei epoci; moralitate. ♦ Specific cultural al unei colectivităţi. ♦ Caracter, morav, moralitate, ansamblu de norme şi obiceiuri morale; parte a unui discurs în care se vorbeşte despre moravuri. [Scris şi ethos. / < lat., gr. ethos].Trimis de LauraGellner, 11.06.2006. Sursa: DNÉTOS s. n. 1. caracterul unui fenomen fizic, moral, social şi artistic, privit în unitatea dintre intern şi extern, dintre etic şi estetic. 2. ansamblu de trăsături morale specifice omului, unui grup social sau unei epoci. 3. specific cultural al unei colectivităţi. 4. parte a unui discurs în care se vorbeşte despre moravuri. (< fr. ethos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.