etopee

etopée s. f., art. etopéea, g.-d. art. etopéii; pl. etopéi

Trimis de siveco, 19.03.2005. Sursa: Dicţionar ortografic



ETOPÉE s.f. (Liv.) Descriere, înfăţişare a moravurilor şi a sentimentelor oamenilor. ♦ Figură de compoziţie constând în zugrăvirea caracterului sau structurii psihice a unui personaj prin scrisori ori printr-o cuvântare, adesea fictive. ♦ Figură de stil constând în personificarea unor lucruri. [pron. -pe-e, var. etopoezie s.f. / < fr. éthopée, lat. ethopoeia, gr. ethopoiia].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



ETOPÉE s. n. 1. figură de stil constând în personificarea unor lucruri. 2. figură de compoziţie care constă în descrierea caracterului sau structurii psihice a unui erou epic prin scrisori ori printr-o cuvântare. (< fr. éthopée, lat. ethopoeia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN