esenţialitate

ESENŢIALITÁTE s.f. (livr.) Parte esenţială; caracter esenţial. [pr.: -ţi-a-] – Din fr. essentialité.

Trimis de LauraGellner, 13.06.2004. Sursa: DEX '98



ESENŢIALITÁTE s. (rar) substanţialitate. (esenţialitate unui fenomen.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



esenţialitáte s. f., g.-d. art. esenţialităţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ESENŢIALITÁTE s.f. (Rar) Parte esenţială, caracter esenţial. [pron. -ţi-a-. / cf. it. essenzialità].

Trimis de LauraGellner, 10.06.2006. Sursa: DN



ESENŢIALITÁTE s. f. natura internă, profundă, permanentă a lucrurilor. ♢ caracter esenţial. (< fr. essentialité)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN