- eruptiv
- ERUPTÍV, -Ă, eruptivi, -e, adj. 1. Cu privire la o erupţie (1), care provine dintr-o erupţie; de origine vulcanică. ♦ fig. (Despre oameni şi manifestările lor) Nestăpânit, impetuos; violent. 2. (Despre o boală) Însoţit de apariţia unei erupţii (2), care se manifestă printr-o erupţie. – Din fr. éruptif.Trimis de viomih, 21.05.2004. Sursa: DEX '98eruptív adj. m., pl. eruptívi; f. sg. eruptívă, pl. eruptíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficERUPTÍV eruptivă (eruptivi, eruptive) 1) geol. Care ţine de erupţii; care provine dintr-o erupţie. Rocă eruptivă. 2) (despre o boală) Care este însoţită de o erupţie. /<fr. éruptifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXERUPTÍV, -Ă adj. 1. De (din) erupţie; (despre roci) de origine vulcanică. ♦ (fig.) Violent, impetuos, vulcanic (în porniri, în gândire). 2. (Despre o boală) Însoţit de o erupţie. [< fr. éruptif].Trimis de LauraGellner, 10.06.2006. Sursa: DNERUPTÍV, -Ă adj. 1. de, din erupţie; (despre roci) de origine vulcanică. ♢ (fig.; despre oameni şi manifestările lor) violent, impetuos, vulcanic. 2. (despre boli) însoţit de o erupţie. (< fr. éruptif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.