amfimacru

AMFIMÁCRU, amfimacri, s.m. Unitate ritmică formată din trei silabe, dintre care prima şi ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. – Din fr. amphimacre.

Trimis de ana_zecheru, 30.07.2006. Sursa: DEX '98



amfimácru s. m. (sil. -cru), art. amfimácrul; pl. amfimácri, art. amfimácrii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



AMFIMÁCRU s.m. Picior de vers format din trei silabe, dintre care prima şi ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. [cf. fr. amphimacre, lat. amphimacrus, gr. amphimakros].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



AMFIMÁCRU s. m. picior de vers dintr-o silabă scurtă încadrată de două lungi (neaccentuate). (< fr. amphimacre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN