erată

ERÁTĂ, erate, s.f. Listă la sfârşitul unei cărţi în care sunt semnalate şi îndreptate greşelile de tipar sau de fond. – Din fr., lat. errata.

Trimis de romac, 25.09.2008. Sursa: DEX '98



ERÁTĂ s. (tipogr.) (livr.) corrigenda.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



erátă s. f., pl. eráte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ERÁT//Ă eratăe f. Listă anexată la sfârşitul unei cărţi care conţine rectificarea greşelilor observate. /<fr., lat. errata

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ERÁTĂ s.f. Listă adăugată la sfârşitul unei cărţi, conţinând semnalarea şi îndreptarea greşelilor de tipar (uneori şi de fond) strecurate în cuprinsul lucrării. [var. errata s.f., erratum s.n. / < fr., lat. errata, cf. lat. errare – a greşi].

Trimis de LauraGellner, 05.03.2005. Sursa: DN



erátă (eráte), s.f. – Listă la sfîrşitul unei cărţi în care sînt îndreptate greşelile de tipar sau de fond. lat. errata (sec. XIX).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



ERÁTĂ s. f. listă adăugată la sfârşitul unei cărţi, conţinând semnalarea şi îndreptarea greşelilor de tipar; corrigenda. (< fr., lat. errata)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN