epurativ

EPURATÍV, -Ă, epurativi, -e, adj. Capabil să cureţe; purificator. – Din fr. épuratif.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



epuratív adj. m., pl. epuratívi; f. sg. epuratívă, pl. epuratíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EPURATÍV, -Ă adj. De natură a epura, purificator. [< fr. épuratif].

Trimis de LauraGellner, 08.06.2006. Sursa: DN



EPURATÍV, -Ă adj. de natură a epura, purificator. (< fr. épuratif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN