- epopee
- EPOPÉE, epopei, s.f. Poem epic de mari dimensiuni în versuri, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, dominate adesea de personaje extraordinare sau supranaturale; epos; p. ext. producţie epică de mare amploare. ♦ Şir de fapte eroice şi glorioase. – Din fr. épopée.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98EPOPÉE s. (lit.) poem epic, (livr.) epos.Trimis de siveco, 18.01.2008. Sursa: Sinonimeepopée s. f., art. epopéea, g.-d. art. epopéii; pl. epopéiTrimis de siveco, 08.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficEPOPÉ//E epopeei f. 1) Poem epic de mari proporţii, în care se relatează fapte de eroism (legendare sau istorice) de o deosebită importanţă pentru viaţa unui popor. 2) Şir de fapte eroice, glorioase. [art. epopeea; G.-D. epopeii; Sil. e-po-pe-e] /<fr. épopéeTrimis de siveco, 08.11.2008. Sursa: NODEXEPOPÉE s.f. Specie epică în versuri de mare întindere, în care se povestesc fapte eroice legendare sau istorice de o deosebită însemnătate pentru viaţa unui popor; (p. ext.) operă epică de mare amploare. ♦ Şir de fapte, de întâmplări eroice, glorioase. [pron. -pe-e. / < fr. épopée, it. epopea, cf. gr. epopoiia < epos – poem, poiein – a face].Trimis de LauraGellner, 08.11.2008. Sursa: DNEPOPÉE s. f. 1. poem epic în versuri, de mare întindere, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, de o deosebită însemnătate pentru viaţa unui popor; (p. ext.) operă epică de mare amploare; epos. 2. şir de fapte, de întâmplări eroice, glorioase. (< fr. épopée, gr. epopoiia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.